In ce tara traim?!

Nu am mai scris pe acest blog de multi ani, dar avand in vedere situatia actuala din Romania, da, la situatia politica ma refer, trebuia sa spun cateva lucruri. Nu o sa „lungesc vorba”, am doar cateva observatii/intrebari de facut/pus.

Cum vreti sa traiti in aceasta tara? Pentru ca eu vreau sa imi vad de viata, SA O TRAIESC, nu sa stau de paza la guvern sau parlament! Vreau sa stiu cum o fi sa traiesc cand NU sunt condusa de lasi si corupti si cand tara mea NU se afla intr-o situatie fara iesire?!Vreau sa stiu cum o fi sa traiesc cand tara mea NU este tinuta in viata numai de ajutoarele americane, europene etc?!Vreau sa stiu cum vreti voi sa traiti?! Pentru ca daca vreti sa fiti cu adevarat liberi trebuie sa reactionati!

Va rog, pe toti, sa va alaturati protestelor din Piata Victoriei atat cat va fi nevoie! Ce mai conteaza ca pierdem, o ora sau doua din viata, cand stim ca tot ceea ce facem este pentru a ne fi mai bine?

„Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca oamenii buni sa nu faca nimic” – Edmunde Burke –  om de stat irlandez, teoretician politic si filosof.

Sa ne vedem, multi, in Piata Victoriei!

Molima – Guillermo Del Toro & Chuck Hogan

„Molima” este primul volum al trilogiei cu acelasi nume, celelalte 2 volume nu cred ca au fost publicate la noi, nu am cautat, dar nu cred, oricum, ma interesez.  Avand in vedere ca Guillermo este un cunoscut regizor, scenarist si producator, iar Hogan un autor de carti mistery, va imaginati ce imagini au putut sa creeze in acest volum, o minunatie. Totul este ca intr-un film, scena dupa scena, nu scapa nimic, nu se uita nimic, ritmul nu este exagerat si avem astfel ocazia sa aruncam un ochi in vietile personajelor si sa vedem mai apoi cum reactioneaza ele in situatii complicate.

Mi-a placut ideea acestei carti, mai ales ca simt nevoia unei apocalipse din cand in cand, cand vad ce e in jurul meu. Nu iti dai seama decat la un moment dat, ca este o carte cu vampiri, dar nu acei vampiri pe care ii stim, e mai mult o combinatie de vampiri si zombie.  Cartea mi s-a parut foarte vizuala, daca ma pot exprima asa, cu accent pe actiune,  dar cred ca e normal avand in vedere ca unul din autorii ei e si scenarist si regizor.

Oricum, finalul ramane deschis, deci in urmatorul volum vom avea parte de mai multe rasturnari de situatie si mai multe intrigi, daca aceste volume vor aparea si in Romanica noastra. Eu o recomand.

Jemima J. – Jane Green

 Ok, deci numele mi se pare stupid, dar cartea a fost draguta. E vorba despre o londoneza grasuta,  care se indoapa toata ziua cu  biscuiti si ciocolata fiind foarte complexata si cu o viata sociala nu  foarte activa. Cu toate astea, nimic nu o impiedica sa se  indragosteasca de colegul de serviciu,  aratosul Ben.  Lucrurile se schimba in momentul in care eroina noastra face un curs de  initiere in  tainele internetului (da, actiunea se petrece pe la sfarsitul anilor ’90) si afla ca te poti reinventa  virtual. Asa se naste JJ,  o tipa sexy, blonda (cum altfel?), cu un trup de invidiat, care il intalneste  online pe Brad din Los Angeles, un tip foarte atragator  si caruia  ii trimite o poza trucata a ei,  bineinteles.

Curand, Brad o convinge pe JJ sa zboare in Los Angeles, astfel ca Jemimei nu ii ramane altceva de facut decat sa ajunga la forma de top model inventata. Incepe o cursa contra cronometru in care Jemima trebuie sa devina JJ, adica sa ajunga de la masura XXXL la XS, in trei luni. Si de aici incepe aventura!

Ei bine, cartea e draguta, adica ideea e buna, doar ca nu prea mi-a placut stilul scriitoarei.  Am avut impresia ca ne considera pe noi, cititorii ei, niste retardati. Am tot intalnit pe parcursul cartii, lucruri de genul: „Jemima se simte rau daca face asta, ea nu vrea sa faca asta pentru ca…”;

„Sa aruncam o privire la ce se intampla: pentru numele lui Dumnezeu, sa stam un pic si sa o privim pe Jemima, pentru ca transformarea este incredibila..” bla, bla, bla. M-au enervat foarte tare lucrurile astea, mai ales ca le intalnesti pe mai tot parcursul cartii. Multumim Jane Green, dar nu suntem retardati, putem mai mult de atat, nu trebuie sa ne explici tu, ce si cum.

Per total, ideea e ca noi suntem atrasi de aspectul fizic, si foarte usor te poti indragosti de cineva din cauza felului in care arata, nu pentru ce fel de persoana este, de fapt.  Voi ce parere aveti, conteaza NUMAI aspectul fizic?

Nu stiu ce sa va mai zic despre carte, cititi-o si formati-va singuri o parere.

Elisabeta I – regina virgina – Carolly Erickson

 Ei bine, nu stiu daca am mai spus, dar, imi place sa citesc din cand in cand biografii ale unor  personaje care mi se par mie interesante.  De data asta este vorba de regina Elisabeta I. Spre  rusinea mea, nu stiam prea multe despre ea, dar acum s-a rezolvat situatia. Nu am sa va  innebunesc cu date istorice sau alte elemente plictisitoare, am sa va spun doar cateva dintre  lucrurile care m-au uimit.  Daca vreti sa aflati mai multe trebuie sa cititi cartea, care este foarte  bine scrisa, Carolly Erickson a facut o treaba foarte buna.  Poate ca reprezentanta a sexului  frumos as fi preferat mai multe detalii picante, dar na, nu pot sa spun ca am fost foarte  dezamagita nici de partea asta. Mi-a placut si ca politica este prezentata clar si simplu, astfel incat am putut sa inteleg anumite lucruri.

M-au uimit pedepsele acordate copiilor din dinastia Tudor, care daca nu se supuneau parintilor  trebuiau sa faca penitenta tarandu-se in genunchi in urma acestora, de-a lungul unei nesfarsite  galerii a palatului, erau biciuiti cu o franghie sau batjocoriti de toti curtenii.    Palatul Hampton Court, ridicat pentru tatal Elisabetei, Henric al VIII-lea, era maret, dar mirosul imprastiat de aici, groaznic. Cu toate ca avea un sistem complicat de tevi pentru aprovizionarea cu apa, nu avea canalizare. De aceea, mirosul latrinelor combinat cu cel al mormanelor de resturi menajere si al grajdurilor trebuie sa fi fost ingrozitor. Chiar si  in camera de toaleta a reginei, in ciuda huselor de satin si catifea ce acopereau „scaunelul inchis” (closet portabil de lemn folosit de nobili), mirosul era patrunzator, iar regina si curtenii, in loc sa incerce sa elimine mirosul neplacut, tineau la nas uleiuri aromatice si se parfumau pe trupurile rareori spalate. BLEAHHHH!!!!  Nu mai continui, trebuie sa cititi ca sa vedeti ce urmeaza.

Cu toate astea, era o femeie tare inteligenta, vorbea 6 limbi straine mai bine decat limba materna, cunostintele in domeniul politic deveneau din ce in ce mai ample, stia sa observe oamenii si se pricepea sa vorbeasca mult si  frumos fara sa „spuna” nimic.

Vreau sa va las si un citat si sa imi spuneti daca vi se pare ca se potriveste cu ceea ce se intampla azi, pentru ca mie asa mi se pare: „In lipsa justitiei, lucrurile furate nu mai sunt inapoiate, crimele nu mai sunt pedepsite, iar desfranarea nu cunoaste limite sau rusine. Tara este atat de plina de razvratiti si elemente recalcitrante, incat se simte nevoia unei reforme”.  Ei, ce ziceti, suna cunoscut?

Voi ce biografii ati citit, imi puteti recomanda ceva?

 

 

 

Editie Speciala – romanul revistei Tabu

    V-am spus ca, in perioade mai grele ale vietii   mele, imi place sa imi umplu timpul cu carti chick lit usoare si amuzante. Asadar, ajunsa intr-o perioada mai HMMMM, am pus mana pe aceasta carticica, si nu am regretat nici o secunda. Este vorba despre romanul Editie Speciala aparut in colectia Cocktail la editura Humanitas. Primul chick lit romanesc, pe deasupra si  colectiv, devenit posibil cu ajutorul revistei Tabu.

Eroina romanului este Liza (Elisabeta, numele intreg), redactor al revistei Buzz, logodita (nu tocmai cu voia ei) cu Tomita, locuitoare a unei garsoniere minuscule din Drumul Taberei, soferita a unei „broscute” vechi (Clementina) si per total o tanara nu foarte multumita de viata ei actuala. Colac peste pupaza, Liza afla ca noul redactor-sef al revistei la care lucreaza este tocmai fosta ei prietena din liceu, Petronela – recent convertita intr-o frumusete plina de fite, vaduva imbogatita a unui sot cu bani, pe noul sau nume Ella Simone. Ella se dovedeste a fi cu adevarat o sefa de cosmar, furandu-i Lizei articolele si asumandu-si meritele pentru munca acesteia.

Ce ii ramane Lizei de facut in aceasta situatie fara scapare, dupa parerea ei, este sa caute alinare visand la un superb barbat pe care l-a cunoscut recent si care este nimeni altul decat logodnicul Ellei si seful trustului de presa din care revista Buzz face parte. Minunat sau ce?

In concluzie, v-o recomand, este tare draguta, ca mai toate cartile din colectiile chic  de altfel.

Atractia – Sylvia Day

 

   Pai nu prea stiu ce sa zic despre aceasta carte,     decat ca, este o alta versiune a 50 Shades of  Grey, dar mult mai prost scrisa. Mie 50 Shades chiar mi-a placut, m-a facut curioasa in legatura cu personajele, m-a facut sa vreau sa stiu ce se intampla chiar daca la un moment dat a devenit previzibila. Ei bine nu pot sa spun acelasi lucru si despre „Atractia”. Cred ca la un moment dat, am continuat sa citesc doar ca sa vad pana unde poate merge asemanarea. Si a mers destul de departe.

De la inceputul cartii ne izbeste asemanarea lui  Gideon Cross cu Christian Grey: frumos: brunet  cu ochii albastri si cu un trup de zeu, cum altfel?;  foarte, foarte tanar si foarte, foarte bogat (detine cladirea unde lucreaza Eva, clubul unde merge ea, sala de fitness, hotel etc);  are anumite traume din copilarie;  stie tot felul de lucruri despre Eva, fara ca aceasta sa ii fi spus; Eva chiar il numeste la un moment dat: „Domn Intunecat si Primejdios” si „Dominator”, iar el o numeste pe ea „Supusa” si o ameninta cu bataia la fund. Si inca o asemanare, nu ultima, pentru ca sunt mult mai multe decat ce am scris eu aici, este cea a obsesiei pentru sex, mult sex si multe orgasme.

Acum daca e sa ne luam dupa data aparitiei  cartii „Atractia” si cea a „50 Shades of Grey”, se pare ca Sylvia s-a inspirat de la E.L.James.  Sau poate este doar o coincidenta, habar nu am.

Cartea mi-a adus aminte de povestea lui Grey si a Anastasiei si asta m-a facut sa recitesc ” Fifty Shades” . Si da, chiar daca 50 Shades nu e vreo capodopera a literaturii este mult mai buna decat „Atractia”.

Cu toate astea, tocmai faptul ca „Atractia” este atat de usoara, un pic penibila si uneori cu replici fara nici un sens, ma face sa nu regret ca am citit-o si sa vreau si urmatoarele volume, ca sa vad ce mama naibii se poate intampla. Totusi, nu pot sa v-o recomand.

Cum sa scap de Matthew – Jane Fallon

Dupa ce „Climate” mi-a omorat intelectul si „Femeia in negru” m-a deprimat, am zis sa incerc ceva usor, care sa nu ma solicite prea tare. Si ce putea fi mai potrivit decat o carte din colectia Chick-lit?

Recunosc ca am cumparat cartea pentru ca era ieftina, cam 8 lei si da, fac asta uneori, cumpar carti pentru ca sunt ieftine sau pentru ca au o coperta draguta, astfel incat superficialitatea din mine castiga uneori.

E draguta, ma asteptam la asta, dar nu ma asteptam ca la un moment dat sa ma deprime. Si anume cand Helen nu mai este asa sigura ca il vrea pe Matthew, acesta fiind mult prea in varsta pentru ea si nici nu e vreun macho-man. Ti se face mila de ea cand vezi cum incearca sa gaseasca modalitati de a-l trimite inapoi la sotie.

Evident ca au fost si lucruri care m-au deranjat, cum ar fi minciunile lui Matthew absolut penibile pe care le spune cand lui Helen, cand lui Sophie. E ridicol.

Pana la final mi-a placut de Helen pentru modul de a gandi, pentru ca risca, iese din „comfort zone” si incearca sa fie fericita.

In rest, nu prea mai  stiu ce sa zic, decat ca, mai am cateva carti de genul asta pe care le voi citi la un moment dat.

The Human Body la Muzeul Grigore Antipa

Nu se poate sa nu fi auzit de aceasta expozitie. M-am gandit sa merg si eu, in cursul saptamanii viitoare, si sincer nu stiu daca o sa rezist sa ma uit la toate exponatele, peste 200 de corpuri umane reale, dar la naiba, vreau sa incerc.

Se pare ca disectiile de la nivelul organelor si tesuturilor ne vor oferi o imagine unica asupra a ceea ce se afla sub piele. Poate daca vad asta ii voi acorda organismului meu o mai mare importanta, si asa vroiam sa incep sa imi cumpar mai multe produse bio, alimentare sau nu.

Expozitia este deschisa din 22 martie pana pe 30 iunie 2013, de marti pana duminica intre orele 10.00 – 20.00.

Voi aveti de gand sa mergeti, avand in vedere ca este o ocazie unica, exponatele urmand a fi incinerate dupa prezentarea lor?

   

 

     

 

 

 

Femeia in negru – Susan Hill

  Cartea asta incepe cu o cina in familie, in preajma   Craciunului, cand fiecare membru se pune pe depanat povesti de groaza. Cand ii vine randul, Arthur Kipps se ridica brusc de pe scaun si iese din casa, dar se decide sa isi spuna povestea pe hartie. Si astfel incepe nebunia. Nu m-am plictisit nici o secunda citind cartea asta, cu toate ca are putin dialog si multe, multe descrieri. Cu toate astea, dupa ce am terminat de citit, acum vreo 10 minute, mi-am dat seama ca autoarea a facut o treaba tare buna.   Inima mea nu ar mai fi luat-o la sanatoasa daca ea nu ar fi descris totul atat de bine: oraselul Crythin  Gifford, casa din Mlastina Tiparului, atmosfera sumbra, vremea rece cu ceata, vant si intunericul bezna in care se desfasoara actiunea.

Mi-a placut Arthur pentru ca este devotat in ceea ce face, eu in locul lui as fi fugit mancand pamantul, mi-a placut si domnul Daily si mult de tot mi-a placut Spider, o catelusa minunata care il insoteste, la un moment dat, pe Arthur.

Am inteles povestea si cu toate ca e trist am inteles-o si pe Jennet si blestemul ei, dar nu cred ca Arthur merita sa traiasca o asa experienta in casa si sa i se intample ceva dupa ce paraseste locul.

Chiar daca povestea este una clasica cu fantome sunt sigura ca la anumite pasaje din carte, pulsul o va lua razna iar sfarsitul este cu siguranta breathtaking.

Nu imi mai ramane acum, decat sa vad si filmul, ecranizarea din 2012, cu dragul nostru Daniel Radcliffe.

 

 

 

 

 

 

 

 

Climate – Andre Maurois

   Doamne Dumnezeule, cartea asta m-a omorat! De   ce? Pentru ca transmite niste emotii incredibile si pentru ca autorul reuseste sa analizeze sufletul si caracterul fiecarui personaj, adica Odile, Phillipe si Isabelle.

Cartea este structurata in doua parti: prima este o scrisoare a lui Phillipe catre Isabelle si se numeste  Odile, dar nu prea iti poti da seama cine este Isabelle pentru ca Phillipe nu face altceva decat sa isi scrie autobiografia. Cea de-a doua parte este intitulata simplu, Isabelle si reprezinta povestea acesteia despre Phillipe.

Gelozia este tema principala in aceasta carte si cheatingul care pe mine m-a terminat. Phillipe este foarte gelos in relatia lui cu Odile, dar nici ea nu face nimic sa ii infirme banuielile, din contra il indeamna sa iasa cu persoane de sex opus, sa se amuze si sa se distreze. Nu am sa inteleg asta niciodata  si cred ca este tipic frantuzesc, cel putin eu nu am intalnit astfel de indemnuri decat in literatura franceza. In fine, moving on …

Ideea este ca, ce tie nu iti place altuia nu ii face, pentru ca in a doua parte, sotia lui Phillipe este exact cum a fost el cu Odile: vrea sa fie numai ei doi, sa calatoreasca numai ei, sa faca totul doar pentru ai fi pe plac, il interogheaza si il spioneaza cand se afla la vreun dineu.

Oricum va recomand aceasta carte din toata inima, daca nu o aveti o puteti cumpara, merita. Eu o am in editia de buzunar si nu m-a costat decat vreo 4 lei si un pic, am luat-o de pe elefant.ro